intempestive = adv. in mod nepotrivit, la timp nepotrivit, intempestiv LIV.
intemperiae, -arum = s.f.pl. 1. intemperii CAT.; 2. (fig.) nebuneli: quae te intemperiae tenent? PL. ce nebuneli te-au apucat?
intemperantia, -ae = s.f 1. (rar) intemperie: ~ caeli SEN. timp rau; 2. a. lipsa de masura, necumpatare, nestapanire: morbo et intemperantia perire SUET. a muri de boala si de excese, ~ adulescentium CIC. lipsa de masura a tinerilor, ~ vini LIV. necumpatare la bautura, intemperantia linguae TAC. nestapanire in vorba; b. (2) orgoliu nemasurat NEP. Arist. 2,3 nesupunere, indisciplina NEP. Eum. 8,2
intemperanter = adv. fara masura: ~ concupiscere aliquid NEP. a dori ceva fara masura, ~ lacerare aliquem PLIN. IUN. a insulta pe cineva fara crutare
intemperans, -ntis = adj. fara masura, excesiv, necumpatat, desfranat: ~ libertas CIC. libertate fara masura, fui paulo intemperantior CIC. am fost putin cam nemoderat, ~ in cupiditate netemperat in dorinta, ~ in voluptates SEN. necumpatat in placeri, ~ lingua APUL. mancarime de limba, intemperantes viri CIC. oameni desfranati
intemeratus, -a, -um = adj. neprihanit, nepangarit, neatins, curat: intemerata fides VERG. buna-credinta nepriha¬nita, intemerata coniugum corpora TAC. trupurile neviolate ale sotiilor, munera (vini) intemerata VERG. ofrandele de vin neamestecat (curat), seditione modestia intemerata TAC. Ann. I, 49 disciplina necontaminata de razvratire, ratis rabidum aequor intemerata secat VAL. FL. 4,270 nava despica nevatamata valurile furioase
intemerate = adv. fara a fi corupt COD. TH.
intemerandus, -a, -um = adj. de nepangarit, sacru (despre temple) VAL. FL.
intemerabilis, -e = adj. inviolabil MAMERT.
Intemelii (Intemilii), -orum = s.m. pl. intemelii (neam din Liguria) II Intemelium, -ii s.n. (Album Intemelium) oras in Liguria, capitala intemeliilor (azi, Ventimiglia)
intelligo = v. intellego
intellegibiliter = adj. rational, cu mintea AUG.
intellegibilis, -e = adj. 1. inteligibil, care se concepe cu mintea SEN. s.a.; 2. sensibil, perceptibil (prin simturi) MACR.
intellegentia, -ae = s.f. 1. a. inteligenta, facultate a cunoasterii: ~ est per quam animus ea perspicit, quae sunt CIC. inteligenta este acea facultate prin care spiritul discerne tot ce exista, quod in nostram intellegentiam cadit CIC. ceea ce este la nivelul nostru de intelegere, res sub intellegentiam cadentes CIC. lucruri care sunt sub puterea noastra de cunoastere; b. (oc.) facultatea de a percepe (prin simturi): in gustatu et odoratu ~ CIC. Ac. 2,20 cunoasterea prin simtul gustului si mirosului; 2. notiune, idee: intellegentiam alicuius rei capere CIC. a-si face o idee despre un lucru, (pl.) rerum plurimarum obscurae nec satis expressae intellegentiae CIC. Leg. 1, 26 notiuni confuze si insuficient definite ale foarte multor lucruri; 3. cunoastere deosebita a unui lucru, pricepere mare (in), competenta: intellegentiam iuris habere CIC. a avea o profunda cunoastere a dreptului, ~ in rusticis rebus CIC. pricepere deosebita in ale agriculturii, somniorum ~ IUST. arta de a talmaci visele, ~ pecuniae quaerendae CIC. arta de a face bani
intellegens, -ntis = p. pr. vb. intellego // adj. 1. inteligent, subtil: ~ dicendi existimator CIC. apreciator inteligent al artei vorbirii; 2. priceput, competent, cunoscator: ea signa hominem intellegentem delectant CIC. aceste statuete il desfata pe cunoscator, his rebus ~ CIC. cunoscator in astfel de lucruri, ~ principis PLIN. IUN. cunoscator al firii imparatului // intellegentes, -ium m.pl. cunoscatorii; 3. care intelege, care-si da seama: ~ imminentium TAC. care-si da seama de primejdia ce ameninta
intellectus1, -a, -um = p.pf. vb. intellego
intellectualitas, -atis = s.f. facultate de a intelege, intelegere TERT.
intellectualis, -e = adj. intelectual TERT. s.a.
intellector, -oris = s.m. cel care intelege AUG.
intellectivus, -a, -um = adj. teoretic, speculativ AUG.
integre = adv. a. fara alterare, corect: ~ dicere CIC. a vorbi corect; b. nepartinitor: ~ iudicare CIC. a judeca impartial; c. cinstit, integro: Asiam integerrime administravit SUET. a condus Asia in chipul cel mai cinstit
integrator, -oris = s.m. cel care restabileste (adevarul) TERT.
