Se stie faptul ca ablativul indeplineste, intre altele, functia de complement circumstantial de timp, de cauza, de mod etc. Cand un asemenea complement este format dintr-un substantiv insotit de un participiu (acordat cu substantivul), ne aflam in fata unei propozitii circumstantiale (de timp, de cauza etc.) prescurtate.
Avem doua exemple:
die dicta (= intr-o zi fixata, la un termen (de judecata) fixat) - complement de timp; dicta este un participiu perfect pasiv si exprima actiunea unui verb; putem considera die dicta drept prescurtarea unei propozitii temporale: "dupa ce i-a fost fixat un termen".
periclitante te (= tu fiind in primejdie) - se observa ca aici limba romana nu poate reda participiul prezent latin decat printr-o constructie in care se foloseste gerunziul; se mai poate traduce si printr-o propozitie temporala: "in momentul cand tu erai in primejdie".
Constructia latineasca de mai sus, formata dintr-un substantiv si un participiu (ambele in cazul ablativ), poate fi analizata astfel, daca o consideram drept o propozitie prescurtata:
subiect: substantiv (sau pronume) in ablativ
predicat: participiu in ablativ.
Observatii
Subiectul propozitiei (die in primul exemplu, te in cel de al doilea) nu joaca nici un rol sintactic (subiect sau complement) in propozitia principala; de aceea constructia poarta numele de ablativ absolut (in latina, absolutus inseamna "dezlegat").
Verbul esse neavand participiu, se pot forma ablative absolute numai dintr-un subiect si un nume predicativ: Cicerone consule (= Cicero fiind consul / in timpul (anul) cand Cicero era consul), me puero (= eu fiind copil / pe cand eram copil).
Ablativul absolut nu se introduce prin nici o conjunctie; de aceea inainte de a sti ce fel de circumstantiala prescurteaza, se poate traduce cu ajutorul gerunziului romanesc: die dicta (= un termen fiind fixat), periclitante te (= tu fiind in primejdie).
Asadar, cand actiunea ablativului absolut se desfasoara concomitent cu desfasurarea actiunii din propozitia principala, verbul din constructie se foloseste la ablativul participiului prezent, iar cand actiunea exprimata de constructia de ablativ absolut este incheiata deja cand are loc actiunea din propozitia principala, se foloseste participiul pasiv al verbului (bineinteles tot la cazul ablativ).
Autor: Emanuel Boboiu Designer: Andreea - Elena Neagu www.limbalatina.ro
