puer demonstrat me rem superfluam mecum portare (= copilul arata ca (eu) duc cu mine un lucru de prisos),
nesciebam et in hoc nobis providisse naturam (= nu stiam ca natura s-a ingrijit de noi si in aceasta privinta),
observam ca propozitiilor completive din romaneste ("ca eu duc" si "ca natura s-a ingrijit") le corespund in latineste constructii neintroduse prin conjunctie, dar al caror subiect se afla la cazul acuzativ ("me" si "naturam"), iar predicatul la modul infinitiv ("portare" si "providisse").
Aceasta constructie poarta numele de acuzativ cu infinitiv si este mijlocul obisnuit de a forma propozitiile completive cand verbul de care depind inseamna: "a spune", "a fi de parere", "a sti", "a afla", "a avea o senzatie" sau "un sentiment", "a dori":
dico = spun, nego = spun ca nu, affirmo = afirm, iubeo = poruncesc, narro = povestesc, scribo = scriu, scio = stiu, nescio = nu stiu, disco = invat (ceva), doceo = invat (pe cineva), sentio = simt, video = vad, audio = aud, cupio = doresc.
Timpurile infinitivului cu rol de predicat sunt cele cerute de sensul frazei: prezentul pentru o actiune prezenta (concomitenta cu actiunea verbului din propozitia principala), perfectul pentru o actiune trecuta, viitorul pentru o actiune viitoare:
dico eum venire (= spun ca el vine),
dico eum venisse (= spun ca el a venit),
dico eum venturum esse (= spun ca el va veni) sau
dico eam venturam esse (= spun ca ea va veni).
In ceea ce priveste subiectul, e de observat ca atunci cand el este acelasi cu al propozitiei principale, se foloseste acuzativul pronumelui personal (pers. I si a II-a) sau reflexiv; numele predicativ, acordat cu subiectul, este de asemenea la acuzativ:
scio me felicem esse (= stiu ca sunt fericit), scis te felicem esse (= stii ca esti fericit), scit se felicem esse (= stie ca e fericit).
Autor: Emanuel Boboiu Designer: Andreea - Elena Neagu www.limbalatina.ro
