Este o parte de vorbire invariabila, care se alatura unui cuvant si indeosebi unui verb, spre a-i modifica ori nuanta, ori intelesul.
Aproape toate adverbele provin din substantive, adjective, pronume si verbe, rezultand fie prin procesul de derivare, compunere, ori prin schimbarea categoriei gramaticale.
In functie de ideile pe care le exprima, adverbele sunt de opt feluri: de timp, de loc, de cantitate, de afirmare, de negare, de intrebare, de indoiala si de mod.
Felul fiecarui adverb se stabileste dupa intrebarea la care raspunde.
1. Adverbe de timp
a) Pentru intrebarea "quando?" (= "cand?"), exista adverbele: nunc (= acum), hodie (= azi), cras (= maine), olim (= odinioara), nuper (= de curand), pridie (= alaltaieri), postridie (= a doua zi), deinde, dein (= apoi, dupa), mane (= dimineata), noctu (= noaptea), interdiu (= ziua), vespere (= seara), statim (= pe data), extem (= imediat), nunquam (= niciodata), nonnunquam (= uneori);
b) La intrebarea "quamdiu?" (= "cat timp?"), raspund urmatoarele adverbe: (= multa vreme), tamdiu (= asa de mult timp), paulisper (=de putina vreme) etc.;
c) La intrebarea "quamdiu?" (= "de cat timp?"), raspund urmatoarele adverbe: pridem (= de mult timp), iamdudum (= inca de demult), iampridem (= inca, deja de mult timp) etc.
2. Adverbe de loc
a) La intrebarea "ubi?" (= "unde?"), raspund urmatoarele adverbe: hic (= aici), ibi (= acolo), ibidem (= tot acolo), istic (= aici), alibi (= in alta parte), intus (= inauntru) etc.;
b) Adverbe care raspund la intrebarea "unde?" (= "de unde?"): hinc (= de aici), mine (= de acolo), inde (= de acolo), aliunde (= de aiurea), undique (= de pretutindeni) etc.;
c) La intrebarea "quo?" (= "incotro?"), raspund adverbele: hue (= incoace), huc (= intr-acolo), istuc (= incoace), eo (= acolo), eodem (= in acelasi loc);
d) La intrebarea "qua?" (= "pe unde?"), raspund adverbele: hac (= pe aici), istac (= pe aici), iistac (= pe acolo), eadem (= tot pe acolo), alia (= pe alta cale) etc.
3. Adverbe de cantitate
a) Raspund la intrebarea "quantum?" (= "cat?"): tantum (= atat de), parum (= putin), plus (= mai mult), satis (= destul), aliquantum (= putin, nu prea), nimium (= prea mult), plurimum (= foarte mult) etc.;
b) Raspund la intrebarea "quoties?" (= "de cate ori?"): toties (= de atatea ori), semel (= sase ori), bis (= de doua ori) etc.;
c) Raspund la intrebarea "quantopere?" (= "pana intrucat?", "cat?", "cat de mult?"): tantopere (= pana intr-atat), longe (= cu mult), multo (= cu mult), nimio (= cu prea mult) etc.
4. Adverbe de afirmare
ita (= astfel), etiam (= chiar), vero (= intr-adevar), profecto (= de buna seama), quidem, equidem (= ce e drept), sane (= desigur), scilicet, nimirum (= adica, fara indoiala), quinetiam (= ba inca) etc.
5. Adverbe de negare
non (= nu), aud (= nici), ne (= nu chiar), nondum (= inca nu) etc.
6. Adverbe de intrebare
utrum (= oare), cur (= pentru ce), quamobrem (= de ce, pentru ce), quomodo (= cum), quemadmodum (= in ce chip), utrum ... an (= oare ... sau) etc.
7. Adverbe de indoiala
forte (= fara indoiala), forsan (= poate), forsitan (= poate ca), fortassis (= poate ca) etc.
8. Adverbe de mod
Adverbele de mod sunt cele mai numeroase. Ele se pot forma in mai multe feluri:
a) De la participate sau adjective de categoria I, prin adaugarea la tema obtinuta din genitiv, inlaturand terminatia "i", terminatiile "e" (veche terminatie de instrumental) sau "oo" (terminatie de instrumental in Ablativ).
De exemplu, de la adjectivul "avarus, a, um" - zgarcit, obtinem "avare" - cu zgarcenie; "meritus, a, um" - meritat - devine "merito" - pe merit.
b) De la adjective de categoria a II-a cu tema in "...nt", adaugand terminatia "er", ori de la cele cu tema in "...r", adaugand terminatia "ter". De exemplu, de la "sapiens, sapientis", se obtine "sapienter" - cu intelepciune; de la "soller, solleris" obtinem "sollerter" - cu dibacie.
c) De la adjectivele de categoria a II-a de tipul "...is, ...e", prin adaugarea terminatiei "iter" la tema. De exemplu, "utilis, utile" devine "utiliter".
La fel se formeaza adverbe si din adjectivele terminate in "x"; de exemplu, "simplex" devine "simpliciter".
Gradele de comparatie ale adverbelor de mod
Adverbele de mod sunt singurele care pot avea si grade de comparatie, ele derivand din cele ale adjectivelor.
Comparativul adverbelor este la fel cu comparativul neutru al adjectivelor "utilius", "facilius" etc.
Superlativul adverbului se formeaza, inlocuind terminatia "us" din superlativul adjectivului, cu terminatia "e" - "fecundissime", "doctissime" etc.
Autor: Emanuel Boboiu Designer: Andreea - Elena Neagu www.limbalatina.ro
