Pentru a va descurca in sectiunea de greaca veche, trebuie sa cititi cu atentie ceea ce se afla mai jos.
Dupa cum oricine isi da seama, nu e facil sa folosesti caracterele alfabetului grec, mai ales atunci cand nu beneficiezi de un soft specializat in asa ceva, cand trebuie sa introduci caracterele in cod HTML in asa fel incat sa fie accesibil tuturora fara nici o setare regionala aparte, fara vreun alt artificiu care nu ar fi laindemana oricui. Astfel, trebuie mentionat, nu am facut altceva decat sa folosesc un font realizat pentru caracterele grecesti, este vorba de "Symbol". Acest font exista in orice browser la ora actuala, probabil ca nu mai e nimeni care sa foloseasca o versiune de Internet Explorer veche de peste zece ani. Asadar, pare destul de simplu, nu trebuie mai mult decat sa stii caracterele latine corespondente celor grecesti, de exemplu "w" se foloseste pentru ca atunci cand e utilizat fontul "Symbol" sa apara caracterul omega; dar toate acestea nu conteaza pentru cei care utilizeaza sectiunea de fata, ceea ce trebuie sa cunoasca este caracterul grec si modalitatea pe care am folosit-o aici pentru redarea diacriticelor. Putin mai jos, in aceasta pagina, se gaseste un tabel cu caracterele grecesti (atat cele mari, cat si cele mici) si transpunerea lor in alfabet latin. De asemenea, in sectiunea Biblioteca,, in Sala de lectura, se gaseste o sectiune intitulata Alfabetul grec, loc in care puteti invata sa scrieti literele acestuia, fiind niste animatii in care va este scris live fiecare caracter in parte.
Problema intervine la folosirea diacriticelor... Nu am gasit nici o solutie convenabila din toate punctele de vedere: daca as fi folosit BetaCode, cei care utilizeaza un screen reader nu ar mai putea descifra nimic. Astfel, am adoptat un mod analitic as putea spune, diacriticele apar pur si simplu ca explicatii pe langa litere. Modul de notare a diacriticelor se gaseste tot in aceasta pagina, sub tabelul cu alfabetul grec.
- Pentru spiritul aspru, am folosit un apostrof asezat in fata literei putin mai sus, ca in exemplul: 'amaxa ('amaxa); asadar, cand apare un apostrof inaintea unui cuvant inseamna ca prima litera a acestuia poarta spirit aspru, deci se pronunta un "h". Spiritul lin nu l-am mai notat, am considerat ca nu are sens sa mai complicam intr-atat lucrurile, mai ales ca acesta chiar nu se pronunta in nici un fel si nu are nici o importanta in cadrul flexiunilor.
- Pentru a indica accentul, am folosit o explicatie intre paranteze, asezata putin mai sus, chiar dupa cuvant; aceasta explicatie este alcatuita din doua caractere: litera "A" sau "C", urmata de o cifra - "A" sau "C" inseamna accent ascutit, respectiv, circumflex, iar cifra indica a cata silaba a cuvantului poarta acel accent (mai precis, in a catea silaba a cuvantului vocala sau diftongul poarta accentul indicat prin caracterul anterior). De exemplu, avem acelasi substantiv: 'amaxa(A1) - acel "(A1)" asezat putin mai sus, inseamna ca acest cuvant are accent ascutit pe prima silaba, pe 'a ('a). Asadar, in momentul in care va intereseaza in mod special pe ce silaba sta accentul, va trebui sa stiti din cate silabe este alcatuit cuvantul respectiv; pentru o impartire corecta in silabe, trebuie sa stiti care sunt diftongii limbii grecesti (vezi in Notiuni de fonetica, Diftongii).
- Pentru a indica iota subscris, am folosit un "i" asezat putin mai jos, imediat dupa vocala; de exemplu, acelasi substantiv la dativ singular va avea si un iota subscris in final - 'amaxhi(A2) ('amaxe cu un iota subscris dupa eta); normal acel iota subscris s-ar aseza chiar sub caracter. In ultimul exemplu accentul s-a mutat pe a doua silaba, pe ma (ma) (vezi in Notiuni de fonetica, Accentul).
Acestea fiind spuse, sper ca va veti descurca in sectiunea de greaca veche; daca aveti vreo nedumerire, puteti sa-mi scrieti pe adresa de E-mail aflata in sectiunea Contact din meniul principal.
