Participiul are in limba latina un alt statut decat in limba romana; el este un nume verbal si, prin natura lui este si verb, si adjectiv.
Ca verb, participiul exprima o actiune sau o stare nedeterminata (ca si infinitivul), are timpuri, diateza activă si pasiva, si poate avea complement.
Ca atribut, participiul poate fi nume predicativ si atribut. Participiul mai poate avea insa si valoare de propozitie subordonata, formand impreuna cu substantivul pe langa care sta o constructie participiala.
Dupa cum se stie, intrebuintarea cea mai frecventa a participiului este atunci cand intra in compunerea timpurilor compuse ale unor moduri, fiind insotite de verbe auxiliare.
