Ablativul este cazul complementelor circumstantiale; adesea substantivul aflat in cazul ablativ e precedat de o prepozitie care-i precizeaza rolul in propozitie: cand citim, de exemplu, sine nube si stim (sau aflam din dictionar) ca sine inseamna "fara", nu avem nici o dificultate in intelegerea textului: sine nube inseamna "fara nori"; tot astfel, cum amicis nu poate insemna decat "cu prietenii, impreuna cu prietenii".
Mai greu de precizat este insa functia ablativului cand nu este insotit de prepozitie. Ca sa putem deduce valoarea unui ablativ din sensul general al propozitiei, trebuie sa stim ce roluri poate indeplini in general acest caz, specific limbii latine.
Ablativul poate exprima instrumentul unei actiuni (iar uneori obiectul care insoteste indeplinirea unei actiuni): oculis video (= vad cu ochii), gladiis pugnaverunt (= au luptat cu sabiile), Caesar eo pedestribus copiis contendit (= Caesar s-a indreptat intr-acolo cu trupele de infanterie).
Uneori actiunea se indeplineste nu cu ajutorul unui instrument material, ci dintr-o cauza anumita: mea culpa (= din vina mea) sau intr-un anumit mod: arte (= cu arta), ioco (= in gluma), merito (= pe merit).
Ablativul poate exprima locul sau timpul actiunii: eo loco (= in acel loc), Athenis (= la Atena), Carthagine (= la Cartagina), nocte (= noaptea), die septimo (= in a saptea zi), hieme (= iarna).
Ablativul poate exprima separarea, indepartarea (in latina ablatus = indepartat), originea: rure venit (= vine de la tara), argento spoliavit (= a pradat de bani), antiquissima familia (= (provenit) dintr-o foarte veche familie).
In aceasta functie poate fi inglobat ablativul complement al comparativului: maior Lucio (= mai mare decat Lucius), melle dulcior (= mai dulce ca mierea).
In aproape toate aceste functii, ablativul poate fi insotit, cum am vazut, de prepozitii. Ne va interesa deci sa recunoastem valorile ablativului la cele cateva prepozitii care se pot construi atat cu ablativul, cat si cu acuzativul.
Prepozitia in cu ablativul arata locul unde se petrece actiunea (= in): in horto ambulo (= umblu in (prin) gradina); cu acuzativul arata directia in care se indreapta cineva (= in, pe, spre): in hortum intravit (= a intrat in gradina); uneori arata ostilitatea (= impotriva): in eam legem oratio (= un discurs impotriva acestei legi).
Prepozitia sub cu ablativul arata locul sub care se afla ceva: talpa sub terra habitat (= cartita locuieste sub pamant); cu acuzativul arata directia: sub terram descendere (= a cobori sub pamant).
In aceasta functie, la nume de orase, ablativul ia locul unui vechi caz, locativul, care nu mai are forme speciale decat la declinarile I si a II-a singular (Romae = la Roma, Corinthi = in Corint) -- la celelalte declinari se foloseste ablativul.
Autor: Emanuel Boboiu Designer: Andreea - Elena Neagu www.limbalatina.ro
